i’ll be your dream, i’ll be your wish… i’ll be your fantasy

 

Semnat, A.M.

you and i … both

astazi am fost in gradina publica… bine, e cam impropriu spus astazi avand in vedere ora la care public post-ul asta, dar totusi ma voi rezuma la astazi si nu la ieri.

pentru prima data pe anul asta am fost in gradina publica. speram sa o gasesc schimbata, insa nu a fost asa. spre marea mea surpriza a ramas aceeasi: aceleasi banci pe care am stat si iarna trecuta, aceleasi felinare care se aprind si se sting la un anumit interval de timp, aceeasi copaci batrani si acelasi foisor, in care  visam cu ochii deschisi vara trecuta. intr-un mod foarte ciudat mi-a fost dor de “ea” sau, mai bine zis, mi-a fost dor sa visez cu “ea”.

din fericire pentru mine, nu am fost acolo singura. astazi mi-am impartit visele si cu el, nu doar cu “ea”. daaa… a fost frumos si ciudat in acelasi timp. pentru prima data am inteles ca nu totul se invarte in jurul meu. “nu vreau sa te schimbi pentru mine. nu pot sa iti cer asta.” aceste cuvinte imi suna si acum in minte. nu pot sa inteleg de ce, dar au avut un mare impact asupra mea. dupa ce ani la randul zeci de persoane mi-au spus sau mi-au cerut sa ma schimb pentru ca nu eram ceea ce vroiau, acum a venit cineva si mi-a spus ca nu imi poate cere asta. de ce?

stateam in foisor si simteam cum treceau secundele, iar eu nu faceam nimic. simteam ca lumea trecea pe langa mine cu viteza luminii in timp ce eu stateam jos si in numaram firele de par ce se lipisera de gloss-ul de pe buze. ii auzeam pasii pe gheata de acoperea podeaua foisorului. se plimba de-a lungul si de-a latul foisorului, de parca ar fi fost intr-o cusca, dar stai, asta faceam si eu atunci cand el era cel care statea intr-un loc. nu a fost cine stie ce. pur si simplu am stat acolo, fiecare lasandu-si minte sa zboare departe.

drumul de intoarcere a parut mai scurt, desi nu a fost asa. au fost momente in care ne-am oprit si am stat cateva minute bune pentru ca atentia lui era atarasa de cladirile pe langa care treceam. mi-a placut sa stau si sa ma ma uit la el atunci cand se oprea pentru fiecare cladire. era ca un copil caruia ii aratai pentru prima data un lucru. se uita si analiza fiecare detailu – “asta are influente din grecia antica” si daca ar fi putut ar fi pocnit din degete, le-ar fi miniaturizat, le-ar fi bagat in buzunar si le-ar fi luat acasa – acolo le-ar fi putut analiza in liniste. iubeste istoria si tot ce  are legatura cu ea. vrea sa faca ceva atat de maret incat sa devina si el o parte din ea; vrea sa fie cineva de care cei care vor veni dupa noi isi vor aduce aminte. sper sa reuseasca sa faca asta, iar daca vreodata va avea nevoie de ajutorul meu eu voi fii acolo.

“People are trapped in history, and history is trapped in them.” ~James Baldwin, Notes of a Native Son

Semnat, A.M.

one life

nu cred ca trebuie sa mai spun ceva. melodia vorbeste de la sine.

Semnat, A.M.

Indiferenta ? si ce..?

Ca un raspuns la tot ceea ce ne inconjoara si este format din indiferenta !

“I dont have to tell you things are bad.
Everybody knows things are bad.
The dollar buys a nickels worth…
Banks are going bust
Shopkeepers keep a gun under the counter,
Punks are running wild in the street,
But theres nobody anywhere who seems to know what to do,
And theres no end to it.

We know
The air is unfit to breathe
And our food is unfit to eat.
We sit watching our TVs
While some local newscaster tells us
That today we had fifteen homicides
And sixty-three violent crimes,
As if thats the way its supposed to be!

We all know things are bad
Worse than bad
They`re crazy.

Its like everything everywhere is going crazy,
So we dont go out any more.
We sit in the house,
And slowly the world were living in is getting smaller,
And all we say is, Please,
At least leave us alone in our living rooms.
Let me have my toaster and my TV
And my steel-belted radials,
And I wont say anything.
Just leave us alone.

Well, Im not going to leave you alone.
I want you to get mad!

I dont want you to protest.
I dont want you to riot.
I dont want you to write to your Congressman,
because I wouldnt know what to tell you to write.

All I know is that first,
You`ve got to get mad.
You`ve gotta say,
I`m a human being,
GOD DAMN IT ! My life has value!”

Trist, privesti apusul unei alte zile in timp ce soarele se scurge dupa copaci si noapte predomina in sufletul tau de altfel cuprins de scenarii apocaliptice.

Asa cum A.M spune in postul despre anul 2012 ca lumea va crapa din cauza dilatarii universului si din cauza alinierii planetelor pe o axa construita imaginar (Teorie lansata de vechii mayasi si de profetii acestora), eu sustin cu ardoare ca lumea va inceta sa existe atunci cand indiferenta va consuma orice suflet care nu este constient de faptul ca viata imparte palme in stanga si-n dreapta daca nu tratezi fiecare secunda din ea cu pret, iar asta e Teoria mea.Cine ma sustine si-mi sustine teoria va rog faceti parte din campania ANTIINDIFERENTA pentru ca voi sunteti noua lege mondiala…

P.S  Stiti de ce se gasesc firicele de franghie sub unghiile celor care se spanzura ?

Pentru ca in zadar incearca sa-si scoata latul dupa ce scaunul cade si mintea le este cuprinsa de moarte, ramanand atarnand din cauza propriei indiferente…

Semnat, Abel.

cea mai buna cafea e somnul

buuuuunn. chiar acum am un “late night chat” cu un foarte bun prieten al meu. si din vorba in vorba, ce ne-am gandit noi, ca doi copii singuri si speriati de toate chestiile pe care le auzim la tv, sa scriem ceva despre acel faimos an… anul 2012 – anul in care cu totii vom muri brusc ).

asa. sa incepem.

din ce am auzit eu la tv, se spunea doar ca o sa murim, brusc, dar inca nu se stie care va fi cauza… ba ca se aliniaza planetele, ba ca o sa fim loviti de un asteroid, ba ca pamantul isi schimba polii si o sa fim dati peste cap de schimbare si tot asa, idei care mai de care mai interesante si mai controversate. insa, prietenul meu, mi-a spus ca in urma unor sedinte si intruniri, intre niste oameni foarte destepti, s-a ajuns la concluzia ca exista doar doua teorii despre ceea ce se va intampla in anul 2012 pe data de 21 decembrie: teoria pentagonului si teoria maiasilor.

teoria pentagonului sustine ca, si aici imi permit sa-mi citez prietenul:  “in univers, in sistemul solar … vor avea loc schimbari fizice … si in componenta ADN-ului nu vor mai fi 2 ci 12 radacini … vom avea mutatii si alea alea”. buuuuuun. ce am inteles eu din asta? hmm, ca ne vom transfoma. din oameni vom ajunge sa fim creaturi sau chiar mutanti – ca in x-men.

teoria maiasilor sustine ca, si imi permit sa il citez din nou pe prietenul meu: “faza cu calendarul … calendarul lor de termina in 2012 … si o ia de la zero. practic … nu va fi un sfarsit … ci mai degraba un nou inceput.” – chestia asta a fost foarte profunda. mie chiar mi-a dat de gandit, iar eu nu gandesc prea des =)).

oricum. mare lucru nu am inteles nici eu, desi saracul de el s-a chinuit sa imi explice. sper doar sa nu doara prea tare… nu imi place cand ma doare.

cam atat pe seara asta.. promit ca maine voi incerca sa par mai coerenta in ceea ce voi scrie.

Semnat, A.M. si W.M.

Tratat pentru relaxati!

Asa cum majoritatea oamenilor doresc sa defineasca vesnicul pacat al lenei ca fiind “comoditate” sau “relaxare prelungita”, asta fac si eu, folosindu-ma de o sintagma care marcheaza lunga mea moleseala intelectuala din ultimele luni:  “las`ca trece, ma”.

Auzi tot timpul pe la bunici, prieteni, catei, ca nu este bine sa fii lenes si ca cine munceste, dobandeste, dar tu treci nepasator peste orice insulta prieteneasca “nimc n`o sa ajungi in viata, nimic” sau “sa faci macar cat fac eu”. Astfel, ti se induce subliminal, pe un ton parintesc, mesajul ca o sa ajungi un mare rahat si ti se traseaza o limita materiala, pe care nu este bine sa o depasesti.

Bine cunoscutul proverb “Ai carte, ai parte!” cu siguranta a fost inventat de procentajul acela minor de 0.003 de ratati care au ajuns mare scule in tara asta si, normal, au invatat ca de, iti trebuie carte sa conduci o adunatura de boi. Rahat frate, ai carte, ai parte de cele mai frumoase insulte din ziua de astazi, de cele mai populare bagari la origine (“date-n vulva matii” sau “sa intrii in gara lui mata”…wtf ?) si bine inteles, de cele mai frumoase fete, care se gasesc la biblioteca centrala, rasfoind “Cum sa fii femeie in 2 pasi” – unul in muie si altul in fund. Ma rog, nu incerc sa fac stand-up comedy, asa cum ar zice unii, doar imi exprim liber opinia mostenita din tata in fiu, incepand cu 1989, odata cu rastignirea regimului comunist. Dar aberez… cel mai important lucru este ca scriu acest mic tratat pentru toti cei care la sfarsit de semestru alearga ca niste pupincuristi dupa profesori sa nu-i lase corigenti pentru ca o sa aiba imaginea patata si o sa poarte un stigmat tot restul vietii. Peste 15 ani, cand o sa ai copii si o iesi la pensie, baietelul tau premiant international la religie, n-o sa te respecte pentru ca tu ai fost corigent la informatica in clasa a 10-a… offf. Eu am media 5 la informatica si, in fata ochilor umezi de lacrimi false, mi se destainuie o lume roz bombon pentru ca o sa pot scoate capul in lume si sa strig “Am scapat de corigenta!”, amin. Asa ca nu-ti fa griji si priveste in fata, baga-ti pula-n el de respect si gandeste-te ca “Intai traim si apoi murim”, distreaza-te si relaxeaza-te acum, cat inca esti tanar.

• Cand o sa ajungi un ratat fara viata pe care il inseala nevasta cu varul din Chilia, sa-ti aduci aminte ca e din cauza profei care voia sa te lase corigent si sa te duci s-o pizdesti cu tot neamul ei. Salut !

Semnat, Abel.

Igor Krutoi – Sad Angel

“He showed me that you can find the good in everybody, if you just give them a chance. The benefit of the doubt. Sometimes, people disappoint you. Sometimes they surprise you. But you never really get to know them… until you listen for what’s in their hearts.”

Semnat, A.M.

it’s just thursday.

e joi. nimic neobisnuit. este o simpla zi de joi care se apropie de sfarsit. am terminat proiectul pentru romana, asa ca mi-a ramas ceva timp sa mai scriu pe blog. sunt atat de multe lucruri pe care as vrea sa le scriu, dar parca ma depasesc. incerc sa ma gandesc la ceva coerent si nu reusesc. da, e inca joi. au trecut doua zile – stii tu la ce ma refer. dar sunt bine. inca rezist. trebuie sa fie bine, nu? trebuie.

mi-e dor de vara. mi-e dor de soare. mi-e dor de mare. mi-e dor…

” But hold your breath
Because tonight will be the night that I will fall for you
Over again
Don’t make me change my mind. “

Semnat, A.M.

i’m back !

am revenit. dupa o lunga pauza m-am hotarat sa scriu din nou. au fost multe schimbari in viata mea, asa ca m-am gandit ca inca una nu ar mai conta: mi-am schimbat blogul (erau prea multe amintiri legate de cel vechi). am ramas fidela wordpress-ului, asa ca nu am schimbat si serverul ). de acum inainte daca vrei sa ma cititi, aici ma gasiti! si am facut si o rima .

nu stiu cator persoane le va pasa de ceea ce scriu eu acum sau voi scrie in continuare, dar sincer nu ma intereseaza. fac asta pentru mine pentru ca imi place la nebunie sa scriu. am pierdut prea mult timp stand degeaba, iar acum incerc sa nu il mai pierd aiurea. chiar imi era dor sa imi ‘tastez’ gandurile pentru ca ma cam doare mana de cat le-am tot scris pe foaie… tastarea este mai usoara decat scrisul de mana, desi scrisul de mana este mai romantic si mai personal.

poate daca voi avea timp, in zilele ce urmeaza, o sa transcriu cateva fragmente dintr-o poveste pe care am scris-o in vara. poate o sa va placa si voua la fel de mult cat imi place mie.

cam atat pentru moment. cartea de engleza ma striga de pe birou pentru ca inca nu mi-am terminat tema si nu vreau sa iau 3, mai ales ca profa mea de engleza are o placere in a pune aceasta nota: “eu stiu ca voi sunteti destepti, dar daca nu va puneti pe munca si nu va scrieti temele eu va umplu catalogu` de 3. poate atunci o sa fiti mai seriosi ca asa nu se mai poate cu voi 11C. de cand ma stiu nu am mai avut o clasa ca voi! hai sa vedem tema ca daca nu, uitat-va bine la mine, va pun 3!”

Semnat, A.M.