you and i … both

astazi am fost in gradina publica… bine, e cam impropriu spus astazi avand in vedere ora la care public post-ul asta, dar totusi ma voi rezuma la astazi si nu la ieri.

pentru prima data pe anul asta am fost in gradina publica. speram sa o gasesc schimbata, insa nu a fost asa. spre marea mea surpriza a ramas aceeasi: aceleasi banci pe care am stat si iarna trecuta, aceleasi felinare care se aprind si se sting la un anumit interval de timp, aceeasi copaci batrani si acelasi foisor, in care  visam cu ochii deschisi vara trecuta. intr-un mod foarte ciudat mi-a fost dor de “ea” sau, mai bine zis, mi-a fost dor sa visez cu “ea”.

din fericire pentru mine, nu am fost acolo singura. astazi mi-am impartit visele si cu el, nu doar cu “ea”. daaa… a fost frumos si ciudat in acelasi timp. pentru prima data am inteles ca nu totul se invarte in jurul meu. “nu vreau sa te schimbi pentru mine. nu pot sa iti cer asta.” aceste cuvinte imi suna si acum in minte. nu pot sa inteleg de ce, dar au avut un mare impact asupra mea. dupa ce ani la randul zeci de persoane mi-au spus sau mi-au cerut sa ma schimb pentru ca nu eram ceea ce vroiau, acum a venit cineva si mi-a spus ca nu imi poate cere asta. de ce?

stateam in foisor si simteam cum treceau secundele, iar eu nu faceam nimic. simteam ca lumea trecea pe langa mine cu viteza luminii in timp ce eu stateam jos si in numaram firele de par ce se lipisera de gloss-ul de pe buze. ii auzeam pasii pe gheata de acoperea podeaua foisorului. se plimba de-a lungul si de-a latul foisorului, de parca ar fi fost intr-o cusca, dar stai, asta faceam si eu atunci cand el era cel care statea intr-un loc. nu a fost cine stie ce. pur si simplu am stat acolo, fiecare lasandu-si minte sa zboare departe.

drumul de intoarcere a parut mai scurt, desi nu a fost asa. au fost momente in care ne-am oprit si am stat cateva minute bune pentru ca atentia lui era atarasa de cladirile pe langa care treceam. mi-a placut sa stau si sa ma ma uit la el atunci cand se oprea pentru fiecare cladire. era ca un copil caruia ii aratai pentru prima data un lucru. se uita si analiza fiecare detailu – “asta are influente din grecia antica” si daca ar fi putut ar fi pocnit din degete, le-ar fi miniaturizat, le-ar fi bagat in buzunar si le-ar fi luat acasa – acolo le-ar fi putut analiza in liniste. iubeste istoria si tot ce  are legatura cu ea. vrea sa faca ceva atat de maret incat sa devina si el o parte din ea; vrea sa fie cineva de care cei care vor veni dupa noi isi vor aduce aminte. sper sa reuseasca sa faca asta, iar daca vreodata va avea nevoie de ajutorul meu eu voi fii acolo.

“People are trapped in history, and history is trapped in them.” ~James Baldwin, Notes of a Native Son

Semnat, A.M.